De mai bine de un secol chirurgii folosesc grăsimea pentru a mări sânii și a le îmbunătăți forma, cu diverse metode și rezultate variabile. Din anii ’80, odată cu apariția liposucției, articolele științifice despre transferul de grăsime autologă s-au înmulțit. Tehnica a stârnit o lungă dezbatere privind siguranța, până când, în 1987, Societatea Americană de Chirurgie Plastică și Reconstructivă a dezaprobat-o în unanimitate. Motivul era că cea mai mare parte a grăsimii transferate nu supraviețuia, iar organismul reacționează la moartea celulelor formând calcificări, care puteau îngreuna diagnosticul cancerului de sân. Câțiva ani, lipofillingul sânului a devenit tabu.
Alte studii din aceeași perioadă au arătat însă că și după reducerea sau mărirea sânilor calcificările sunt frecvente, fără ca aceste intervenții să fie interzise. Astăzi, datorită progreselor imagisticii, radiologii disting în mod fiabil calcificările maligne de cele benigne cauzate de intervenții anterioare. Transferul de grăsime poate fi deci folosit în siguranță. Prelevarea, pregătirea și grefarea grăsimii urmează reguli bine stabilite.
Transferul de grăsime autologă poate fi folosit în scopuri pur estetice, precum creșterea volumului, corectarea asimetriilor sau deformărilor, corectarea „valurilor” (rippling) după mărirea sânilor, sau ca sprijin în chirurgia reconstructivă. Efectuată corect, tehnica pare să fie complet sigură.